Cum a Evoluat Mifne

CUM A EVOLUAT MIFNE

Procesul de Dezvoltare Mifne

În ultimele două decenii, percepția și atitudinea publice față de autism s-au schimbat semnificativ, ducând la trei evoluții majore:

Cercetările recente și cele în curs de desfășurare dezvăluie un număr mai mare de factori legați de autism decât se credea anterior – biologici, metabolici, neurologici și genetici. S-au descoperit, de exemplu, o serie de gene care au fost identificate ca având caracteristici ale spectrului autismului și este destul de probabil să facă parte dintr-un grup genetic mult mai mare. De asemenea, autismul figurează acum în studiul epigeneticii, un concept care combină genetica și factorii de mediu.
Conștientizarea publică a diferitelor manifestări ale autismului a crescut și definiția spectrului autismului s-a extins, ducând la o creștere statistică drastică a diagnosticelor de autism. Au fost dezvoltate multe tipuri noi de programe de intervenție și cercetările sunt efectuate în toată lumea occidentală.
Vârsta pentru diagnostic a scăzut treptat, ca urmare a creșterii gradului de conștientizare cu privire la debutul timpuriu al autismului. Cu toate acestea, există încă mult loc de progres în determinarea naturii și eficacității tratamentului sugarilor, pentru a influența semnificativ dezvoltarea acestora, cum ar fi concentrarea asupra factorilor pre-autism în timpul primelor perioade de viață.

Modelul de intervenție Mifne („Punctul de cotitură” în ebraică) este aplicat în Israel din 1987. Modelul a fost dezvoltat pe baza experienței profesionale a Dr. Alonim ca expert în tulburări de dezvoltare, în special din spectrul autismului.

Din 1972 până în 1987, Hanna Alonim a lucrat ca terapeut cu copii cu tulburări de comunicare (inclusiv copii cu deficiență de auz care au fost adesea diagnosticați, în mod eronat, ca autiști). În anii 1970 și începutul anilor 1980, ea s-a convins că ceva lipsește în cadrele de tratament pentru copiii cu autism, atât în Israel, cât și în străinătate, din cauza lipsei unei înțelegeri clare a tulburării și, prin urmare, a oricărei direcții clare în tratament. Înainte de era internetului, la nivel mondial exista un slab schimb de informații prețioase în domeniul autismului. La acea vreme, intervenția timpurie în autism și includerea întregii familii în terapie erau strategii care nici măcar nu erau concepute.

În cursul muncii sale cu copiii, Hanna Alonim a ajuns la concluzia că mai multe componente esențiale trebuiau schimbate la nivel profesional și acest lucru a dus la decizia ei de a dezvolta Metoda Mifne.

Tratament specific autismului. În acest stadiu incipient nu existau programe de intervenție terapeutică în domeniul autismului. Copiii cu autism erau integrați în școli speciale cu grupuri mari de copii, manifestând o întreagă gamă de tulburări ale copilăriei. Vârsta Copilului. Începerea tratamentului unui copil la vârsta de șase ani implica probleme complexe din cauza dificultății de a efectua modificări semnificative în modelele de comportament caracteristice ale copilului, modele care fuseseră deja bine stabilite. Observațiile Hannei Alonim au fost susținute apoi de o parte consistentă din literatura de specialitate, care afirmă importanța intervenției cât mai devreme. Reducerea vârstei de diagnostic a necesitat o colaborare strânsă cu autoritățile israeliene relevante, care la început au fost reticente în a face schimbări. Cu timpul însă, eforturile Hannei Alonim au dat roade, iar vârsta pentru diagnostic și tratament a fost redusă treptat.
Intensitatea tratamentului. În numeroșii săi ani de muncă cu copiii cu autism, Hanna Alonim a observat că, de obicei, nu reușeau să transfere experiențele lor dintr-o sesiune de tratament în următoarea, orice progres dovedindu-se prea evanescent pentru a le influența comportamentul rutinier. Acest lucru a dus la decizia ei de a lucra intens cu fiecare copil câteva ore în fiecare zi; o schimbare revoluționară, având în vedere obișnuita lipsă de intensitate în practicile de tratament din acea vreme.
Includerea întregii familii în terapie. Conform abordării Hannei Alonim, tratamentul unui copil ar trebui să implice întreaga familie, datorită faptului că familia constituie mediul extrinsec care influențează în mod continuu copilul, un cadru care trebuie să facă față zilnic dificultăților acestuia.

În 1987, împreună cu doi dintre colegii săi, Alonim a înființat centrul terapeutic non-profit Mifne, care a constituit primul model de intervenție timpurie în tratamentul autismului în Israel. Rațiunea terapeutică a modelului Mifne a apărut din experiența și cunoștințele pe care Alonim și colegii ei le-au câștigat din munca lor și constituie bazele actualului program de intervenție care utilizează următoarele principii de practică:

Tratament individual intensiv în combinație cu terapia întregii familii
Tratament ulterior la domiciliu cu ajutorul terapeuților calificați
Integrarea copilului în societate în cadrul propriului său grup de egali

Diagnosticul precoce vă poate salva copilul

O echipă de terapeuți calificați lucrează cu fiecare copil la nivel emoțional, cognitiv, senzorial și fizic, concentrându-se pe ceea ce le lipsește acestor copii și pe ceea ce majoritatea copiilor consideră atât de natural: capacitatea de a relaționa și de a crea legături umane. Conceptul general al Modelului Mifne este de a ne angaja cu copilul în interacțiune, mai degrabă decât de a-l învăța. Terapia prin Joc Reciproc (RPT-Reciprocal Play Therapy), care a fost dezvoltată la Centrul Mifne, este folosită pentru a ajuta copilul să descopere plăcerea legăturii umane și a comunicării.

Șaptezeci și nouă la sută dintre copiii din Israel și din alte țări, tratați la Centrul Mifne din 1987 până în 2012 (Alonim, 2012), au fost integrați cu succes și funcționează acum în instituțiile de învățământ de masă. Începând cu 1990, Centrul Mifne a devenit, de asemenea, pionierul integrării copiilor în grădinițele de masă din Israel.

Dezvoltarea ulterioară a modelului a dus, de asemenea, la o nouă conștientizare a necesității de a trata tulburările de alimentație ale sugarului încă de la o vârstă fragedă, urmând exemplul tratamentului multor copii care au prezentat tulburări de alimentație grave în moduri diferite.

De-a lungul anilor, s-a oferit multă considerație dezvoltării cadrului de tratament și a conținutului său terapeutic. La acel moment, în anii 1980, nu existau rapoarte în literatura profesională despre modele de intervenție timpurie. Modelul Mifne a fost dezvoltat independent de oricare altul și a fost considerat total inovator. Ulterior, rapoarte despre alte programe de intervenție au început să apară simultan în diferite locuri din lume. Este interesant de observat că alte programe utilizate în tratamentul autismului, de ex. ABA, DIR, au fost dezvoltate la sfârșitul anilor 1980 și 1990. Cu toate acestea, deoarece acestea au fost implementate în diferite țări într-un moment în care nu exista internetul, metodele lor de tratament au fost publicate mult mai târziu.